Poezia Steaua vieții de Mihai Eminescu

STEAUA VIEȚII

Cînd norii, palate fantastice negre,
Cu geamuri prin cari se vede zaphyr,
Ascult-ale mărei lungi cîntece-alegre,
            Cînd stele se mir,



Atunci printr-o geană de nouri, deschisă,
Din ochiu-i albastru se vede o stea
Ce-mi miruie fruntea c-o rază de vise,
              C-o rază de nea.



O, steauă iubită ce-abia stai prin stele,
Un sfînt ochi de aur ce tremuri în nori,
Ai milă și stinge lungi zilele mele -
             Cobori, o, cobori !