Poezia Alean Lucian Blaga

ALEAN


Umbra unui nor aleargă.
Goana ține spre-un străfund.
Văi de aur mă ăndeamnă
cum  mi-e felul să răspund.


Umbra m-a cuprins deodată.
Cîte gînduri mă pătrund !
Înțelesuri - ne-nțelesuri
mi se-arată, mi se-ascund.


Călătoare și răzleață -
umbra e de nor rotund.
Dar ce grea e! Colo-n ape
ea căzu pînă la prund.


Ca un framăt mi-e eleanul
unde merg și unde sunt.
Din înalt îmi ține norul
lung, ah lung, ison profund.


În cutreierul prin spații
cari în altele răspund,
cînte el, ce în neștire
mie însumi eu mi-ascund.