Poezia Pod Peste Mureș de Lucian Blaga

POD PESTE MUREȘ




La vad, un pod de lemn, cu coperișul de șindrilă,
lung-cît o uliță de sat,
se-ntinde peste Mureș. Mal vrea la mal în veci să lege.
Astfel țara moștenitu-l-a din leat.





Își au mărețele-ntîmplări și lucruri cîntăreții lor,
dar podului îi cîntă numai apa, ce subt el se-ndeasă,
despre toți și toate-i cîntă, cîte au trecut
pe el ca prontr-o casă, lungă dreaptă casă,




Oști trecură-n veac pe-aci, și Radu cel Frumos,
roți ferecate, roibi domnești, comori și lacrimi,
moți cu ciubare, turme, vînturi,
răpuși și-nvingători, stindarde, patimi.




Pe toți și toate-n nopți, cînd vîlvele se bat,
îi poți vedea-n lumini de-o clipă încă,
așa cum ceasul, de pe-un țărm mutîndu-i,
i-a mîntuit spre celălalt peste vîltoare-adîncă.




Dar ce liniște-i acum la vad ! Ce trează-amiază !
Prin istorie adie doar miros de otravă.
Subt pod un șarpe se sorește, lung și nemișcat.
ca-ntr-o emblemă rară, de străveche slavă.