Poezia Steaua Din Ochii Tăi S-a Speriat de Nichita Stănescu

STEAUA DIN OCHII TĂI S-A SPERIAT



Steaua din ochii tăi s-a speriat
Cerul era adevărat
ca atunci printre ierburi de mai
cînd tu-l știai





Să mai frîng un cuvînt ori un gînd ?
Crengile tac tremurînd...
...Cheamă-ți genele, arse de iele,
ce ți-au rămas lîngă ele





Stăpînă, stăpînă, mai cheamă și-un cîine
sau mai bine trei cîini

:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

Doar un cuvînt de-aș gîndi, mi-ar părea
arborii toți să se-nalță spre stea
ca niște mîini
vinete mîini...