Poezia Lacul de Octavian Goga

LACUL




La geamul meu de lîngă lac
Se bate apa-n scînduri,
La geamul meu de lîngă lac
Se fac încet și se desfac
În mine-atîtea gînduri...




Pe rînd vin undele de mor
Și-n murmur se destramă,
Pe rînd vin undele de mor
Și parc-aleg din gura lor
Pe nume cum mă cheamă...



Eu m-am gîndit de-atîtea ori
Și mintea mea se-ntreabă,
Eu m-am gîndit de-atîtea ori :
Ce tainici, nepătrunși fiori
De-ntinsul lac mă leagă ?...




Pesemne, tu, care te-ai dus,
I-ai rătăcit pe maluri,
Pesemne, tu, care te-ai dus,
Într-un tîrziu și trist apus,
Te-ai oglindit în valuri....




De-atunci îl zbuciumă mustrări
Și-n noapte plînge lacul,
De-atnci îl zbuciumă mustrări
Și simte-aceleași frămîntări
Ca dorul meu, săracul...

                                                                  19 februarie 1912