Poezia Toamnă de Cristal de Lucian Blaga

TOAMNĂ DE CRISTAL




Sunt zilele acuma
mereu senine, treze.
Sub glii cei duși încearcă
surîsul să-și păstreze.




Cunoaște-n frunze urbea
conversiuni în aur -
și vama se deschide
pentru sticleți și graur.




Ca niște țevi de orgă-s
furnalele-n cetate.
Ies fumuri albe, drepte -
ajung la ceruri toate.




Și soarele mai este.
Cu foarfece, cum umblă,
el pomilor le taie
în brumă albă umbră.



Oricît suflarea-ngheață
în dăinuiri aparte,
ne încălzește încă
lumina dintr-o parte.




Cît de frumoasă-i lumea
și dincolo de termen !
Încredințate-s sorții
puterile în germen.