TOAMNĂ DE CRISTAL
Sunt zilele acuma
mereu senine, treze.
Sub glii cei duși încearcă
surîsul să-și păstreze.
Cunoaște-n frunze urbea
conversiuni în aur -
și vama se deschide
pentru sticleți și graur.
Ca niște țevi de orgă-s
furnalele-n cetate.
Ies fumuri albe, drepte -
ajung la ceruri toate.
Și soarele mai este.
Cu foarfece, cum umblă,
el pomilor le taie
în brumă albă umbră.
Oricît suflarea-ngheață
în dăinuiri aparte,
ne încălzește încă
lumina dintr-o parte.
Cît de frumoasă-i lumea
și dincolo de termen !
Încredințate-s sorții
puterile în germen.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...