Din Lyra Spartă... Poezie de Mihai Eminescu

     DIN LYRA SPARTĂ...


Din lyra spartă a mea cîntare
Zboar-amorțită, un glas de vînt,
Să se oprească tînguitoare
Pe un mormînt!


Oare femeia pe care mie
Dumnezeu sîntul o-a destinat
În patu-acela de cununie
S-a-nfășurat?


O caut, gîndu-mi și-o-nchipuiește,
Dar n-am văzut-o de cînd eu sunt...
Oare amorul ce îmi zîmbește
E în mormînt?