Poezia Lui Tudor Arghezi de Nichita Stănescu

LUI TUDOR ARGHEZI




Te-ai oprit ?
te-a străpuns vegetal,
gîlgîit, ochiul supt, de telal,
să-l mîngîi
să-l răsfeți în urechi :
- Haine vechi cumpărăm ! Haaineee vechi...




Pîntecul ți-l jigărit,
ghiorțăiala te-a ghicit.
Inimă... n-ai pălălaie
de vînzare, vreo bătaie ?
Suflete, nu-ți vinzi tu, frate,
gîndurile dezbrăcate ?
Că nu m-oi ținea abraș
dacă-i mai căta cumvaș
în bocceaua ta cu stele
vreun țăpșan fără pingele
sau vreo gîrlă ruptă-n coate,
să le arvunesc pe toate.




Țoalele de mucava,
fieșcare o para.
Țoalele de-azur și tină,
o scatoalcă levantină.
Țoalele de om sărac -
candel, mied și cozonaz
cade lung
collăit vegetal.
Pe trotuar, strigăt stins de telal.
Tot mai stai pironit ?
...să plecăm !
- Haine vechi, haaine vechi cumpărăm...