Poezia Foaie De Jurnal de Nichita Stănescu

FOAIE DE JURNAL



În fiecare ramură, în fiece trunchi, ți-am clădit cîte-o biserică
dar atîtea ziduri și ziduri în beton te înferică
Copacii sînt din ce în ce mai rari în țara de jos, în țara de sus
și tot nu pricep de ce nu-l mai urăsc pe Isus
Orga privirilor lui s-a frînt în colinde
,,Ne dați, ori nu ne dați, ne dați-ne dați ?''
răsună, se-ntinde
Dar pe străzi nu mai este nici iarnă, nici vară,
oamenii își poartă surîsul ca pe o povară
În fiecare ramură goală ți-am clădit cîte-o biserică,
- un cuib al păsărilor ce se întorc, se-ntunerică
Dar au crescut zidurile de beton și furnalele 'nalte și grele
proptind cerul cu îngeri, de ele
Peste noapte veniră și mîinile lui Isus și mă mîngîiau
Poate că strigasem smintit : ,,Închină-te, închină-te !''
Dar nu mă auziră, sau poate că nu mai erau
cînd m-am trezit, cu coastele se sub inimă vinete


Dați-mi brazi tineri ! Doi brazi tineri ! n-auziți cum vă spun ?
Nu, nu atît de mari, nu vreau pom de crăciun
Vreau brazi tineri, fără munți, fără soartă,
s-aud zgomotul cuielor, cînd au să-mi bată în poartă !