LA LEMNE
Iarna a prins în suflete altoi
Ne e frig ; pădurile cad peste noi !
Iată, pe dricul săniei abia de încap
șase, șapte coceni, cap la cap
Dar de-au venit gerurile cu grijania,
ne-am ars peste vetre gardul și sania
Ne e frig ; și pădurile cad peste noi !
Colonelul răcnește să dăm înapoi.
Cum să-ți mai tragi mîna de pe secure
cînd ea-i flămîndă de lemn, de pădure ?
Ne e frig, dar el răcnește să ne-ntoarcem acasă
Colonelului, ce-i pasă ?
Ne e frig. O copaie de mațe
în opinci, pe sub pași, dă să se-agațe
Inima a mînjit cu roșu ghuțușca.
Mai a dracului-i furca, nu pușca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...