Poezia Vîntul, Sfîrtecat de Boală de Nichita Stănescu

VÎNTUL, SFÎRTECAT DE BOALĂ



Vîntul, sfîrtecat de boală
îmi atîrnă greu în mîini
Plîng și plîng de oboseală
colindînd din cîini în cîini




Și-mi smucesc din colb călcîiul...
Pasule, de ce rămîi ?
Poate-i drumul tău, dintîiul,
ce-ți atîrnă de călcîi




Fălcile cu scrîșnitură
mi le strîng și-n van asud
doar scrîșnitul surd, de ură,
al măselelor l-aud





Nu-i cîntarea cea mlădie
cu vedenii vechi, de mit
...Cîntule de drumeție
te urăsc că ai murit !