TRUFAȘUL
Babel-au ba,-mpărății lucrară-n lumea-ntreagă,
Ca neam cu neam, alături, să nu mai se-nțeleagă.
Puterea de-mpăcare le-a fost întodeauna
Fățărnicia, cursa, urzeala și minciuna.
Ca să-și păstreze sceptrul, momîia lor de paie
A-mpins, cinstit, poporul în sînge și-n războaie.
Stăpînul cel mai lacom, fiind și cel mai tare,
Își întindea cruzimea în larg, cotropitoare,
Cu cîrdul lui de ciocoli și corbi nemaisătui,
Peste popoare, roabe ca și poporul lui.
Zîzania, otrava, mocnită înafară,
Le-a cuibărit și-n țară,
Și cînd , clocit o vreme, cocea-ndestul veninul,
Hain, mințit, poporul își cotropea vecinul.
Trăit într-o trufie de neam și-n ațîțare,
Se întețise ura zăcută,-ntre popoare,
Și ura moștenită, nițel cîte nițel,
Zbucnea în năvălire și măcel.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...