Poezia Judecată În Cîmpul Frumoasei de Lucian Blaga

JUDECATĂ ÎN CÎMPUL FRUMOASEI




În satul meu, în Cîmpul Frumoasei,
în preajma turnului, pietrele stau
pe subt plopi. E primăvară, și pietrele - stau.
Unele poartă încă insripții chirilice.
Este totdeauna ceva ce-n urmă rămîne.
Sunt ale părinților, pietrele -
și ale părinților lor.
Huma e beatitudinea lor astăzi și mîne.
O mierlă neagră cu ciocul de ceară
aleargă de pe un mormînt
pe altul, precum îi cere viața.
Dar eu mă gîndesc mai departe.
Mă gîndesc la ziua
cînd plugul va trece prin morți
să-ndrepte fața.