Poezia La Ieșire din Lucarnă de Nichita Stănescu

LA IEȘIRE DIN ȘUCARNĂ





La ieșire din șucarnă,
cîtă sticlă, cîtă iarnă...
Geru-i cu sugrumătură
de înghețată flegmă-n gură.
Plopii-s deșelați de ramuri.
Lamuri reci sticlesc în geamuri.
Numai unul n-are parte,
căci fereștile-i sînt sparte,
cap și trunchi atîrnată-n ele
fremătînd din giurgiuvele,
întorcînd privirii calde
ochiul spart în trei smaralde,
lins cu cetini, să se-ntîmple
vinul șiroit pe tîmple.


În zăpadă geme veacul...
...l-a scuipat, în suflet, dracul.