Poezia Cîntec De Cer Albastru de Nichita Stănescu
CÎNTEC DE CER ALBASTRU
Nunta lor era nunta noastră
în pădurile cu brațe incendiate de flăcări albastre,
căci ochii le erau împodobiți cu uitări
cu vulturi
cu creți
cu șoimi
cu bezne.
Femeie zveltă ca o troiță la răscruci,
amurgul ți s-a prăbușit lîngă glezne.
O, nu-i amurgul scris între brațe,
drumule care treci și te duci,
drumule cu privire albastră,
căci ochii le erau împodobiți cu uitări
cu vulturi
cu creți
cu șoimi
cu bezne
și nunta lor era nunta noastră.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...