Poezia Poemul Mahalalelor de Nichita Stănescu

POEMUL MAHALALELOR




,, se prind de mîini și se desprind
și bat pămîntul...''


Vai !...
Mahalalele vechi și triste,
cu casele poticnite în stradă,
cu femeile ghemuite pe prispe
să adulmece, să audă, să vadă.


Și ferestrele ce pîlpîiră
ca niște candele fără icoane...

::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

,,- Mi-e frică, șașă Zamfiră...
- Ai să crapi, Zinco, de foame !...''

:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

Vai !
Anii mahalalelor, vechi și triști,
cu clipele tocite și rare,
cu liceeni palizi ca niște Criști,
prelinși pe sub felinare


și gîndurile ce se zdrențuiră
ca noaptea și ca veleatul

:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

,,- Uliu... ce urît ! Țață Zamfiră...
- Ce-ai, fă, cu băiatul ?...''