PORTRET
Orfan de vise treze, suflete scremut,
băltoacele cu ochii teferi
te odihniră, cînd să fii nu ai putut,
colindătorul de luceferi
Aripa de tărie-ngemănată-n nori,
tu ți-ai julit-o doar cu gîndul,
căci șchiopătat ți-e zborul și lipit de flori
și mied dulceag îți este cîntul
Aleanul leșios pe care stins l-ai strîns,
nu patima iubirii strînsu-l
și-n țărna unde morții gem în ierbi, nu plîns
de-nvingător îți este plînsul
Păstrează-ți în petale firavul tău zbor
și-ntreagă mierea ta și vinul ;
prea ești aidoma albinelor ce mor
atuncea cînd își pierd veninul.
12 august 1956
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...