Poezia Anii Vieți de Lucian Blaga





ANII VIEȚI



În spațiu tainic, fără mărturie,
mă alesei cîndva, făptură vie.
M-au făurit rîzînd, cîntînd, părinții.
Ei, țesătorii vieții și ai morții,
mi-au dat ce-ngăduise soartea :
au pus în mine soarele și noaptea,
și mi-au adus un drum în fața porții.





,,Acesta-i drumul tău, mi-au zis părinții,
pornrști din văi s-ajungi în slava minții.''
Pe cale-n lumea neagră am plecat.
Umblam, vedeam, dar nu mă închegam.
Vedeam, umblam, dar încă nu eram.
Prin anul lung, ah lung, de altădat'.
de-abia iubirea m-a întemeiat.






Poezia Anii Vieți de Lucian Blaga





ANII VIEȚI



În spațiu tainic, fără mărturie,
mă alesei cîndva, făptură vie.
M-au făurit rîzînd, cîntînd, părinții.
Ei, țesătorii vieții și ai morții,
mi-au dat ce-ngăduise soartea :
au pus în mine soarele și noaptea,
și mi-au adus un drum în fața porții.





,,Acesta-i drumul tău, mi-au zis părinții,
pornrști din văi s-ajungi în slava minții.''
Pe cale-n lumea neagră am plecat.
Umblam, vedeam, dar nu mă închegam.
Vedeam, umblam, dar încă nu eram.
Prin anul lung, ah lung, de altădat'.
de-abia iubirea m-a întemeiat.






Poezia Toamnă de Cristal de Lucian Blaga





TOAMNĂ DE CRISTAL




Sunt zilele acuma
mereu senine, treze.
Sub glii cei duși încearcă
surîsul să-și păstreze.




Cunoaște-n frunze urbea
conversiuni în aur -
și vama se deschide
pentru sticleți și graur.




Ca niște țevi de orgă-s
furnalele-n cetate.
Ies fumuri albe, drepte -
ajung la ceruri toate.




Și soarele mai este.
Cu foarfece, cum umblă,
el pomilor le taie
în brumă albă umbră.



Oricît suflarea-ngheață
în dăinuiri aparte,
ne încălzește încă
lumina dintr-o parte.




Cît de frumoasă-i lumea
și dincolo de termen !
Încredințate-s sorții
puterile în germen.





Poezia Toamnă de Cristal de Lucian Blaga





TOAMNĂ DE CRISTAL




Sunt zilele acuma
mereu senine, treze.
Sub glii cei duși încearcă
surîsul să-și păstreze.




Cunoaște-n frunze urbea
conversiuni în aur -
și vama se deschide
pentru sticleți și graur.




Ca niște țevi de orgă-s
furnalele-n cetate.
Ies fumuri albe, drepte -
ajung la ceruri toate.




Și soarele mai este.
Cu foarfece, cum umblă,
el pomilor le taie
în brumă albă umbră.



Oricît suflarea-ngheață
în dăinuiri aparte,
ne încălzește încă
lumina dintr-o parte.




Cît de frumoasă-i lumea
și dincolo de termen !
Încredințate-s sorții
puterile în germen.





Postare

  ANPC Termeni și Condiții