Poezia Dumbrava Africană de Lucian Blaba

DUMBRAVA AFRICANĂ



Da, negrii din dumbrava africană,
ce dragi îmi sunt ei, oamenii de humă !
Îi încarnează necurmat sub lună
telurică putere năzdrăvană.




Trăiesc prin obiceiul-poezie
de a păstra-ntre ei, sub streșini, cranii
de la străbuni-părinți : prezențe stranii,
în veci perpetuării chezășie !





Incendiu cînd se iscă-n așezare,
îi vezi zorind, cu cranii subsuoară,
să-ți mîntuie-n păduri trecutul mare,
precum din mușiroi spart cu piciorul
în panică furnicile își cară
sub chip de ouă larve - viitorul.

Poezia Dumbrava Africană de Lucian Blaba

DUMBRAVA AFRICANĂ



Da, negrii din dumbrava africană,
ce dragi îmi sunt ei, oamenii de humă !
Îi încarnează necurmat sub lună
telurică putere năzdrăvană.




Trăiesc prin obiceiul-poezie
de a păstra-ntre ei, sub streșini, cranii
de la străbuni-părinți : prezențe stranii,
în veci perpetuării chezășie !





Incendiu cînd se iscă-n așezare,
îi vezi zorind, cu cranii subsuoară,
să-ți mîntuie-n păduri trecutul mare,
precum din mușiroi spart cu piciorul
în panică furnicile își cară
sub chip de ouă larve - viitorul.

Poezia Apoteoză de Lucian Blaga

APOTEOZĂ


Răsăritul e-atît de bogat în povești și-n lumină
că-n orele ce se ridică
rămînem prea jos totdeauna, cînd vrem să-l slăvim.
Apusul de-asemeni îl știm. Acolo e orga popoarelor
ce-o ascultăm uneori, vag adusă prin nori.
De-o mie de ani acesta e lauda pe care-o rostim.
Nordul servește văilor noastre furtunilor rodnice.
Printre punctele - nume de vînturi purtînd - cardinale,
el singurul iscă și din morminte aurore sublime
și boreale lumine de-nviere.
Sudul e-amarul prea cald, elementul care priește
iubirii, și care de-aceea
ne va ucide-ntr-o zi
atît pe mine, cît și pe tine.

Poezia Apoteoză de Lucian Blaga

APOTEOZĂ


Răsăritul e-atît de bogat în povești și-n lumină
că-n orele ce se ridică
rămînem prea jos totdeauna, cînd vrem să-l slăvim.
Apusul de-asemeni îl știm. Acolo e orga popoarelor
ce-o ascultăm uneori, vag adusă prin nori.
De-o mie de ani acesta e lauda pe care-o rostim.
Nordul servește văilor noastre furtunilor rodnice.
Printre punctele - nume de vînturi purtînd - cardinale,
el singurul iscă și din morminte aurore sublime
și boreale lumine de-nviere.
Sudul e-amarul prea cald, elementul care priește
iubirii, și care de-aceea
ne va ucide-ntr-o zi
atît pe mine, cît și pe tine.