APOTEOZĂ
Răsăritul e-atît de bogat în povești și-n lumină
că-n orele ce se ridică
rămînem prea jos totdeauna, cînd vrem să-l slăvim.
Apusul de-asemeni îl știm. Acolo e orga popoarelor
ce-o ascultăm uneori, vag adusă prin nori.
De-o mie de ani acesta e lauda pe care-o rostim.
Nordul servește văilor noastre furtunilor rodnice.
Printre punctele - nume de vînturi purtînd - cardinale,
el singurul iscă și din morminte aurore sublime
și boreale lumine de-nviere.
Sudul e-amarul prea cald, elementul care priește
iubirii, și care de-aceea
ne va ucide-ntr-o zi
atît pe mine, cît și pe tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...