Poezia În Brazi de Octavian Goga

ÎN BRAZI




În tăinuita brazilor răcoare
Ne-a surghiunit iubirea vinovată,
Cum stăm așa sub bolta înstelată,
Pădurea neagră-o catedrală pare.




Singurătatea ei înfricoșată
Trezeștete-n noi o lungă-nfiorare,
Din orice brad ne tulbur-o mustrare
Și tot mai greu păcatul ni-l arată.




Pe rînd, pe rînd, o teamă ne supune,
Trecutu-ntreg în inimă ne-apasă,
Pierdută tu oftezi o rugăciune...




Îmi spui apoi cu glas sfîrșit de trudă :
- E Dumnezeu aici la el acasă,
Vorbește-ncet, că poate să ne-audă !...