Poezia Amurg de Octavian Goga

AMURG



Din mesteacănul de-afară
Foi îngălbenite curg,
Cînd cernindu-și pînza rară
Cade vînătul amurg.



Frate bun mi-a fost copacul
Cu podoaba lui de ieri.
El mi-a adumbrit, săracul,
Un noroc de două veri.




Zgribulind din trup se-ndoaie
Peste geamul meu deschis -
S-a mai dezlipit o foaie,
Mi s-a mai fărmat un vis...





Unde ești tu, să ne plouă
Plînsul frunzelor ce mor
Si cu brațele-amîndouă
Să oprim căderea lor ?...





Mîna ta să le culeagă
Și să ni le-mpartă-n doi.
E povestea noastră-ntreagă
Scrisă-n veștedele foi...