Poezia Lacrimi de Octavian Goga

LACRIMI


Copilăria mea pierdută
Demult, prin rarăștea de tei,
Și-a dus, cu rîsul ei năvalnic,
Și-a dus și lacrimile ei...




De-atuncea nu mi-s umezi ochii,
Oricîte vifore mă frîng,
Vai, mă-nfior cînd mintea-mi spune
De cîtă vreme nu mai plîng.




Pesemne lacrimile mele
Acuma-n suflet se cobor,
Și-mpotmolindu-se-n adîncuri
Își sap-acolo taina lor...




Încet s-așază rînduri-rînduri
Sub vălul jalnicei uitări,
Ca bobii de mărgăritare
În fundul nepătrunsei mări.



Acolo dorm pîn' cîteodată
Mi le urnește-al vremii mers,
Țesînd-le strălucitoare
În haina alb-a unui vers...