Poezia Fii Dîrz Și Luptă, Nicolae ! de Nicolae Labiș

FII DÎRZ ȘI LUPTĂ, NICOLAE !



Vîltori de foc pe stăvilar va fi drapelul.
Argint, uzina-și va sticli oțelul.
Iar Bistrița, centralei în artere,
I-a naște zeci de mii de mînji - putere
Și-atunci Partidul îți va da prin fire
Și-n casa ta, lumină, fericire.
Te văd scriind la fizica-n odaie.
Ești un elev fruntaș, măi Nicolae,
Spre muncă și știință avîntat,
Căci ai carnet de utemist, îmbujorat.
Privește ! Soarele-i pe cer. Hai să-l ajungem !
Șuvoaie de lumină noi să-i smulgem.
Învață mai cu rîvnă, Nicolae,
Motorul să-l cunoști în măruntaie,
Căci mîine fi-vei harnic inginer.
Iar lîngă tine, ochi de tăciuni și cer,
Prietena ta dragă, Mădălina.
Privește ! Arde mai vîrtos lumina
Pe scgele noi, pe schele la baraj,
Pe Bistrița, la chei, pe la Bicaz.
Nu-i tocmai ușoară munca ce te-așteaptă,
Dar munca asta-ți place. Calea-i dreaptă.
Partidul muncii te-a crescut, și bine-i
Că nu-n zădar sorbi licărul luminii,
Și inima ți-o-mbraci în roșii straie.
Ascultă deci : fii dîrz și luptă, Nicolae !