Poezia Scrisoare de Octavian Goga

SCRISOARE

Contesei de Noailles,
Născ. Principesa Brîncoveanu.
Brîncoveanu Constantin,
Boieri vechi și domn creștin...

Cîntec din Bătrîni.


Îți recitesc răvașu-n franțuzește
Cu slova lui muiată-n ironie
Și, nu știu cum, un gînd mă ispitește...
Mă iartă, doamnă, că ți-l spun și ție...



Tu ne-ai uitat, tu din strigarea noastră
Nu știi nimic, nimica nu te doare ;
Nici Dunărea nu-ți plînge la fereastră,
Nici munții mei nu pot să te-nfioare...




Nu ne-nțelegei nici visul, nici cuvîntul,
Nici cîntecul tu nu ni-l poți cunoaște...
Din țara ta ți-a mai rămas pămîntul,
Ai grîu în el, dar și-ai uitat de moaște...



Abia o dat', cînd te cheama Bizanțul,
Ai poposit la noi o clipă, două :
Verigă mîndră ce te-ai rupt din lanțul
Unor vieți atît de scumpe nouă...




De-aceea azi te miri ca de-o poveste
Cînd cineva de rostul tău te-ntreabă,
O glumă-ți par cuvintele aceste
Și rîzi de noi, odraslă basarabă...




Rîzi în zadar ! Trecutul ne-nfășoară
Oricît de mult i-am surghiuni din minte...
Străbunii-n noi de veci nu vor să moară
Și noi mințim, dar sîngele nu minte !




Ei vin la noi... - Ș-acolo-n metropolă,
Pe malul Senei, umbra lor străbate,
Suflarea lor pătrunde sub cupola
Palatelor cu creștete bronzate...




Cîți logofeți și vornici nu se schimbă
În noaptea ta cu visuri zbuciumate...
Cu noi în drum doar pururea se plimbă
Un țintirim de suflete uitate...




Cînd vei simți o jale vag-adese
Și-n liniștea amurgului de toamnă
Te vor fura îndemnuri nențelese,
Nu te mira : Sunt Brîncovenii, doamnă !