CARMEN LABORIS
Veniți în horă de frăție
Străvechii cîmpului străjeri,
Ce ocrotiți de-o veșnicie
A muncii rodnice dureri.
Veniți, plugari, veniți oștenii
Celui mai vechi și sfînt război,
Tovarăși buni ai Cosînzenii,
Veniți cu noi !
În goana vieții-nviforată
Strigați: Plugarii-n veci nu pier,
Căci lor pămîntul sfînt li-e tată,
Și frate soarele din cer.
În casele cu grinzi bătrîne
Voi rostul lumii așezați.
Sus, dătătorilor de pîne,
În patimi și credințe frați,
Voi, platnici de sudori și sînge,
Voi, cei bogați și totuși goi,
Veniți să ne-nvățați a plînge,
Veniți cu noi !
Veniți, stăruitoare gloată,
Strigați s-auză mici și mari :
E răzimată lumea toată
Pe palme aspre de plugari !
Năpraznic vifor de dreptate
Vă doarme-n sufletu-nnoptat,
Și spală lumea de păcate
Cînd rele mîni l-au deșteptat,
De grele vremi de mai-nainte
De-al răsplătirii greu șuvoi,
Veniți, aducători aminte,
Veniți cu noi !
Strigați să știe largul zării,
S-auză toți cîți trag în jug :
Că focul roș al răzbunării
Topește firele de plug !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...