Poezia O. Rămîi Mihai Eminescu

                                                       
O.RĂMÎI

                                                
,,O, rămîi, rămîi la mine,
Te iubesc atît de mult !
Ale tale doruri toate
Numai eu ştiu să le-ascult ;


                                               
În al umbrei întuneric
Te asamăn unui prinţ,
Ce se uit-adînc în ape
Cu ochi negri şi cuminţi ;


                                               
Şi prin vuietul de valuri,
Prin mişcarea naltei ierbi,
Eu te fac s-auzi în taină
Mersul cîrdului de cerbi ;


                                               
Eu te văd răpit de farmec
Cum îngîni cu glas domol,
În a apei strălucire
Întinzînd piciorul gol
                             

                                               
Şi privind în luna plină
La văpaia de pe lacuri,
Anii tăi se par ca clipe,
Clipe dulci se par ca veacuri.''


                                               
Astfel zise lin pădurea ,
Bolţi asupră-mi clătind ;
Şuieram l-a ei chemare
Ş-am ieşit în cîmp rîzînd.


                                               
Astăzi chiar de m-aş întoarce
A-nţelege n-o mai pot...
Unde eşti, copilărie,
Cu pădurea ta cu tot ?