Poezia Dorinţa Mihai Eminescu

       DORINŢA

Vino-n codru la izvorul
Care tremură pe prund,
Unde prispa cea de brazde
Crengi plecate o ascund.


Şi în braţele-mi  întinse
Să alergi, pe piept să-mi cazi
Să-ţi desprind din creştet vălul,
Să-l ridic de pe obraz.



Pe genuchii mei şedea-vei,
Vom fi singuri-singurei,
Iar în păr înfiorate
Or să-ţi cadă flori de tei.


Fruntea albă-n părul galben
Pe-al meu braţ încet s-o culc
Lăsînd pradă gurii mel
Ale tale buze dulci...
                               
                   
Vom visa un vis ferice,
Îngîna-ne-vor c-un cînt
Singuratece izvoare,
Blînda batere de vînt ;


Adormind de armonia
Codrului bătut de gînduri,
Flori de tei deasupra noastră
Or să cadă rînduri-rînduri.