Poezia De Ce N-aflăm În Împlinirea...de Mihai Eminescu

      DE CE N-AFLĂM ÎN ÎMPLINIREA...


De ce n-aflăm în împlinirea dorințelor din astă lume,
Acea sublimă fericire ce înainte-i am visat,
De ce în cruda voluptate, de ce într-un strălucit nume,
N-afli nimic - nimic din ceea ce-n astă lume-ai căutat.


Bacanta-ți dă corpul de neuă, ochirea desperată, clară.
Ce pătruzînd nervii din tine, de voluptate tremuri tu;
Sărutul ei poate fi dulce, cu toate-asta, gura-i e-amară,
Nu-i dulce gura ce la mine nainte-ți li se prea dădu !


Și gloria te chinuiește - e un supliciu ce apasă.
Mărirea e apăsătoare, insomnia e plata ta ;
Și vinu-n loc să lumineze a ta privire-ntunecoasă
Mai mult te face să vezi răul, micimile din lumea ta.


Nu împlinirea cea aievea a celor ce dorești în lume,
Numai dorința după [ceva] e tot ce-i  dulce pe pămînt ;
Dorința, iubirea de fală, ambiția după un nume,
Îmbletul după mărire : te fac numai mai fericit.