DE CÎTE ORI,IUBITO...
De cîte ori, iubito, mi-aduc aminte,
Oceanul cel de gheaţă mi-apare înainte:
Pe bolta alburie o stea nu se arată,
Departe doară luna cea galbenă - o pată;
Iar peste mii de sloiuri de valuri repezite
O pasăre pluteşte cu aripi ostenite,
Pe cînd a ei pereche nainte tot s-a dus
C-un pîlc întreg de pasări, pierzîndu-se-n apus.
Aruncă pe-a ei urmă priviri suferitoare,
Nici rău nu-i pare-acuma, nici bine nu...ea moare,
Visîndu-se-ntr-o clipă cu anii înapoi.
.............................................................................
Suntem tot mai departe deolaltă amîndoi
Din ce în ce mai singur mă-ntunec şi îngheţ.
Cînd tu te pierzi în zare eternei dimineţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...