Poezia Taina de Octavian Goga

TAINA




Iubirea mea-nchisă cu tainic zăvor,
Te port printr-al anilor șir,
Te port și cu tine pe drum mă strecor,
Păzind-ți în suflet temutul fior
Ca floarea polenu-n potir.





În jurul meu urlă al lumii război
Cu vifor flămînd și păgîn,
În jurul meu cade și praf și noroi,
Și nimeni nu știe din tristul convoi
Ce strîng eu statornic la sîn.





Tu, chiot sălbatic din sute de guri,
Zdarnic îmi strigi în urechi,
Prin vămile vieții și prin cotituri,
Ea vine cu mine și nu poți s-o furi,
O taină din zilele vechi.





Cînd noaptea-mi coboară la geamul închis
Și-n casa mea nimenea nu-i,
Ca de pe alte tărîmuri trimis,
În zboru-i molatic, plăpîndul meu vis
M-atinge cu aripa lui.





Atunci se desfac ale tale comori
Și raiu-mi aduc pe pămînt,
Atunci la fereastră-mi vin privighetori
Și toate te cîntă... le-ascult pînă-n zori...
Iubirea mea - și eu te cînt...