Poezia 56 De Ani de Nichita Stănescu

56 DE ANI



56 de ani voi trăi, asemenea Colosului din Rhodos !
îmi vor înconjura un deget cu brațele, mirîndu-se, se vor
speria de arama mea răsturnată, dar mult mai degrabă am să
te pierd, adolescență, fruct trecător al toamnei, la un ospăț



Și o liniște ca după plîns mă-mbie cu coarnele, ori mă
linge, bătînd din talăngi, o mască de sare punîndu-mi pe
față, un scut de nămol prinzîndu-mi de braț



Parcă aș fi fost strigat pe nume de cineva
la coborîrea serii în ape



Numai surîsul tău mă încape
și eu voi pleca
Bărcile le-am uns ca catran, așteptînd să-mi răsară
stelele, una cîte una, din frunte




Și n-am izbutit să împlînt
nici o lopată deasupra acestei movile !



Mai încet mi-e orice cuvînt decît ruperea timpului
în nopți și zile.