Poezia Mors Magna de Octavian Goga

MORS MAGNA



Stăpîna nopții fără stele,
Te-aștept să-mi vii din clipă-n clipă,
Deasupra gîndurilor mele
Îți simt bătaia din aripă.




Eu știu că visu-mi furtunatic
S-a stinge biruit odată,
Ca o suflare de jăratic
Într-o cădelniță uitată.





Și știu că n-au să-mi mai asculte
În noapte plopii rari cuvîntul,
Că patimile mele multe
S-or face una cu pămîntul.





Dar dintr-un suflet ce se frînge
Rămîn aceste versuri rupte,
Ca niște picuri grei de sînge
Stropiți pe cîmpul unei lupte...