Poezia La O Artistă de Mihai Eminescu

 LA O ARTISTĂ ( scrisă în timpul vieți )


Ca a nopţii poezie,
Cu-ntunericul talar,
Cînd se-mbină, se-mlădie
Tu cîntare întrupată !
De-al aplauzelor flor,
Apărînd divinizată,
Răpişi sufletu-mi în dor.


Ca zefirii ce adie
Cînturi dulci ca un fior,
Cînd prin flori de iasomie
Îşi sting sufletele lor,
Astfel notele murinde,
Blînde, palide, încet,
Zbor sub mîna-ţi tremurînde,
Ca dulci gînduri de poet.


Sau ca lira sfărîmată
Ce răsgeme-ngrozitor
Cînd o mînă îngheţată
Rumpe coardele-n fior,
Astfel mîna-ţi tremurîndă
Bate-un cîntec mort şi viu.
Ca furtuna descrescîndă
Care muge a pustiu.


Eşti tu nota rătăcită
Din cîntarea sferelor,
Ce eternă, nefinită
Îngerii o cîntă-n cor?
Eşti fiinţa-armonioasă
Ce-o gîndi un serafin,
Cînd pe lira-i tînguioasă
Mîna cîntecul divin?


Ah, ca visul ce se-mbină
Palid, lin, încetişor
Cu o rază de lumină
Ce-arde geana ochilor ;
Tu cîntare întrupată !
De-al aplauzelor flor
Dispărînd divinizată,
Răpişi sufletu-mi în dor.