Poezia Cinquecento de Octavian Goga

CINQUECENTO




Clocot de măriri apuse,
A lui Leonardo vreme,
Glasul farmecelor duse
Vine pururi să mă cheme.




Mintea, pasăre răzleață,
La sicriul tău mă poartă,
Tu-mi dai dragoste de viață,
Minunată lume moartă.



Ți-au fost bàrbari cittadinii,
Aspru neam de harță dornic,
Pe pumnalul lui Cellini
Era sîngele statornic.



Cardinali purtau coroana
C-un surîs machiavelic,
Și venea din iad Satana
La sinodul ecumenic.



Ars de frigurile vieții,
Cu satiri și cu bacante,
Tatăl palidei Lucreții
Sta de gît cu trei amante.




Era-n chiot Vaticanul,
Plin de patimi și pierzare,
Se urzea din crime planul
Groaznicului Don Cezare.


..............................................................................................................


...Dar lumini strălucitoare
S-aprindeau printre păcate :
Erau flori, sonete, soare...
Era rîs și sănătate.




Și de-aceea-ți cer sfatul,
Căci din mîndra ta poveste
Nouă ne-a rămas păcatul,
Poezia nu mai este...