Poezia Păcat de Octavian Goga

PĂCAT



Amurgul m-a găsit și astăzi la poala ta cerșind hodină,
Biet călător, oprit în cale de vraja viselor ce mint,
Cum aș putea să plec acuma cînd ochii tăi senini lumină
Și ard în purpura-nserării ca două suliți de argint ?...




Le doarme-n adîncimi păcatul și ocrotit de-o caldă lene
Din clipă-n clipă trimite sclipirea fulgerelor lui,
Un picur din pierzarea lumii îți strălucește-acum sub gene
Și mă-nfior din ochii limpezi tu cîte taine poți să spui...





Mă pierd în lumea lor albastră și simt fiori din vremuri moarte,
Văd crai pribegi, ce pentr-un zîmbet jertfiră fala unui tron.
Și parc-aud în pacea nopții cum vîntul șuieră departe
Prin dărmăturile de piatră din prăbușitul Ilion...