Poezia Sala-i Mare, Strălucită de Mihai Eminescu

SALA-I MARE, STRĂLUCITĂ



Sala-i mare, strălucită,
Masa-i albă, oaspeți mulți,
Vorbe dulci să tot asculți -
Și lumina îndrăgită
De ochi lucii, de ochi mulți.



Icia unii stau alene
Și visează și gîndesc,
Colo alții chiuiesc,
Iar femei cu lunge gene
Rîd în taină și privesc.




Una face că nu vede
Și cu capul stă plecat,
Pe cînd ochii,-namorat,
A lor raze își repede
La streinul întristat.




La strein cu fruntea pală
Și cu părul ca de corb -
Buzele ei roșii sorb
Cînd în brațe și pe poală
Doarme dus amorul orb.