ÎNGER DE PAZĂ
Cînd sufletu-mi noaptea veghea în estaze,
Vedeam ca în vis pe-al meu înger de pază,
Încins cu o haină de umbre şi raze,
C-aspră-mi c-un zîmbet aripile-a-ntins ;
Dar cum te văzui într-o palidă haină,
Fugi acel înger de ochiu-ţi învins.
Eşti demon, copilă, că numai c-o zare
Din genele-ţi lunge, din ochiul tău mare
Făcuşi pe-al meu înger cu spaimă să zboare,
El, veghea mea sfîntă, amicul fidel ?
Ori poate !... O,-nchide lungi genele tale,
Să pot recunoaşte trăsăturile-ţi pale,
Căci tu - tu eşti el.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...