Poezia Dușmancele de George Coșbuc

DUȘMANCELE




Las' ochii, mamă, las' să plîngă !
Tu -n leagăn tot cu mîna stîngă
Mi-ai dat să sug, deaceea sînt
Nătîngă !
Dar n-am pus doară jurămînt,
Să merg neplînsă în mormînt !





Nu plîng că mi-e de Leana teamă ;
De ciudă plîng eu numai, mamă.
Cuvintele ei nu le ieu
În samă,
Dar mi-e rușine și mi-e greu,
Că scoală satu-n capul meu.





Ea duce sfat din casă-n casă,
Că n-am broboade de mătasă,
N-am șorț cu flori - și dacă n-am
Ce-i pasă ?
N-am mers să-i cer, aveam-n-aveam,
Și n-o să-mi meargă neam de neam.




Stă-n drum de vorbă cu vecine
Și bate-n pumni : - ,,Să mor îmi vine,
Auzi tu ! Să se prindă ea
Cu mine !
Știi ieri la moară ce spunea ?
Că-s proastă foc și gură-rea !





Și-auzi ! Îi umblă-n cap, tu, soră,
S-ajungă ea Lucsandrei noră !
O, meargă-i Numele ! N-o vezi
La horă ?
Ce șorț ! Nu-ți vine nici să crezi ;
Fă cruce, fa, să nu-l visezi.




Nu l-aș purta nici de poruncă !
Ce poartă ea, alt om aruncă.
C-un rînd de haine-o văd mergînd
La muncă,
La joc și hori același rînd
Îl poartă-ntruna, și de cînd !




Lucsandra-i doară preuteasă,
Ea-și cată noră mai aleasă,
S-o ducă-n bunuri și-n duium
Acasă.
Ea n-a ajuns, oricum și cum
Să-și strîngă nora de pe drum.




Să-și ieie noră pe-o satană ?
Că e săracă și golană ;
De ce nu vine ca să-i dau
Pomană ?
Nu-i casă lor în care stau
Și-n casă nici cenușă n-au !''





Auzi tu, mamă, cîte-mi spune ?
Și-aleargă-n sat să mai adune
Și cîte porecliri pe-ascuns
Îmi pune.
De-aș sta să-i dau și eu răspuns,
La cîte legi am fi ajuns !




Ea-mi sare-n drum că doară-doară
M-apuc să-i spui o vorbă-n poară ;
Și dacă tac, îi vin călduri
Să moară.
Să vezi tu, mamă,-njurături !
Că ea cu mă-sa-s zece guri.




Cu gura, mă-sa bate-o glotă,
Și-i de otravă Leana toată -
Mi-ar pune capul sub picior
Să poată.
Dar lor pe plac eu n-am să mor,
Că n-am ajuns la mila lor.





De foame nu dau popii ortul !
Eu iarna singură-mi țes tortul
Și umblu și eu cum socot
Că-i portul.
De n-am mătăsuri, am ce pot,
Nici bun prea-prea, nici rău de tot.





Mă prind cu ea ? Cel sfînt s-o bată !
Dar cum mă prind ? Ea e bogată,
Ce haine mi-am făcut ca ea
Vrodată ?
La joc mă poți oricînd vedea
Cu fetele de sama mea !





Ori am vorbit cu dînsa glume ?
O fac de rîs și-i scot eu nume ?
Oei ies, gătită-n ciudă ei,
În lume ?
Îi știu eu focul - ochii mei !
Linsandru e, că alta ce-i ?




Dar ce ? Îl țiu legat de mine ?
Îl trag de mînecă ? Ba bine !
El vine-așa, de dragul lui,
Cînd vine.
Eu nu pot ușa să i-o-ncui,
De stă prea mult, eu cum să-i spui ?





Sînt eu la urmă vinovată
Că Leana umblă ca turbată
Să-l vadă-n casa lor intrînd
O dată ?Și dacă lui nu-i dă prin gînd,
Ea blesteamă de nu-și dă rînd !




Dar poate da ea bobi cu sîta !
O fierbe ciuda pe urîta,
Că-s mai frumoasă decît ea,
Și-atîta !
Să aibă Leana-n frunte stea,
Nu-i partea ei ce-i partea mea.





Că boii-s buni, bine-i bogată ;
Dar dacă pui flăcăi odată
S-aleagă dînșii cum socot
O fată :
Bogata-și pupă boii-n bot,
Îmbătrînind cu boi cu tot !