Poezia Unde Un Cîntec Este de Lucian Blaga

UNDE UN CÎNTEC ESTE



Un zeu de cîntă, cum se-ntîmplă cîteodat',
n-atinge doar cu degetele-o liră.
El își destramă-n vînt ființa toată. Rînd
pe rînd sub crug albastru se resfiră.




Nemaiavînd figură, și nici umbră - chip,
o adiere numai, și ăierînd
aproape cu mireasma floarei, vrajă-vînt
el trece peste coardele de-argint.




Unde un cîntec este, e și pierdere,
zeiască, dulce pierdere de sine.
Dar cel ce-ascultă, dobîndește viu contur,
în armoniile treptat depline
un templu, un menhir, sau crin devine.

Poezia Unde Un Cîntec Este de Lucian Blaga

UNDE UN CÎNTEC ESTE



Un zeu de cîntă, cum se-ntîmplă cîteodat',
n-atinge doar cu degetele-o liră.
El își destramă-n vînt ființa toată. Rînd
pe rînd sub crug albastru se resfiră.




Nemaiavînd figură, și nici umbră - chip,
o adiere numai, și ăierînd
aproape cu mireasma floarei, vrajă-vînt
el trece peste coardele de-argint.




Unde un cîntec este, e și pierdere,
zeiască, dulce pierdere de sine.
Dar cel ce-ascultă, dobîndește viu contur,
în armoniile treptat depline
un templu, un menhir, sau crin devine.

Poezia Cele Nouă Raiuri de Nichita Stănescu

CELE NOUĂ RAIURI



Fiecare pas al tău
I se cade o caleașcă.
N-a căzut de mult o pleașcă
așa grea pe capul meu !
Colțul străzii dacă-l dai,
ai și nimerit în rai.
Îngerași cu buci grăsune
stau la poartă, să te sune,
căci, desigur, se cuvine
mare cinste pentru tine
și hodină pentru mine...
- Capul tău e-un zurgălău,
sună-anevoios și rău !
Și numai urechea mea
te aude, dacă vrea.
- Raiu-al doilea, și el
mai departe e, nițel,
cum dai colțul celălalt,
lîngă pompa de bazalt
( N-are robinet ; în schimb
să-i dai drumul poți, c-un nimb,
și-o să curgă doar caimac
și lună de vîrcolac )
'nuntru, întregime snobă,
poartă numai roți de sobă
Iar la șold, ca sabie,
Numai cîte-o vrabie !
- Ceru-al treilea, firește,
nici nu se deosebește
de al doilea - decît
că-i mai mic și mai urît.
Sfîntul Pavel dacă tu-l
zăvorești cu lacătul,
treci de-adevăratelea
în raiul al patrulea,
unde prietenul Frencois
te poftește pe-o saltea
tot sub tine nădușite,
ca să te învețe-așa
raiul cel de-al cincilea !
- Fiindcă-ți place-acest popas
și n-am vreme, eu te las
și plec singur, mai departe,
prin raiul șase și șapte,
unde voi întîrzia...
( Singur, fără dumneata )
Așteptînd, junghiat de jind,
babele să ouă -
raiurile opt și nouă
în construcție fiind !

Poezia Cele Nouă Raiuri de Nichita Stănescu

CELE NOUĂ RAIURI



Fiecare pas al tău
I se cade o caleașcă.
N-a căzut de mult o pleașcă
așa grea pe capul meu !
Colțul străzii dacă-l dai,
ai și nimerit în rai.
Îngerași cu buci grăsune
stau la poartă, să te sune,
căci, desigur, se cuvine
mare cinste pentru tine
și hodină pentru mine...
- Capul tău e-un zurgălău,
sună-anevoios și rău !
Și numai urechea mea
te aude, dacă vrea.
- Raiu-al doilea, și el
mai departe e, nițel,
cum dai colțul celălalt,
lîngă pompa de bazalt
( N-are robinet ; în schimb
să-i dai drumul poți, c-un nimb,
și-o să curgă doar caimac
și lună de vîrcolac )
'nuntru, întregime snobă,
poartă numai roți de sobă
Iar la șold, ca sabie,
Numai cîte-o vrabie !
- Ceru-al treilea, firește,
nici nu se deosebește
de al doilea - decît
că-i mai mic și mai urît.
Sfîntul Pavel dacă tu-l
zăvorești cu lacătul,
treci de-adevăratelea
în raiul al patrulea,
unde prietenul Frencois
te poftește pe-o saltea
tot sub tine nădușite,
ca să te învețe-așa
raiul cel de-al cincilea !
- Fiindcă-ți place-acest popas
și n-am vreme, eu te las
și plec singur, mai departe,
prin raiul șase și șapte,
unde voi întîrzia...
( Singur, fără dumneata )
Așteptînd, junghiat de jind,
babele să ouă -
raiurile opt și nouă
în construcție fiind !