Poezia Noapte de Octavian Goga

NOAPTE


Tu unde ești în noaptea asta,
Cînd plouă sărutări din cer,
Și zborul lor trecînd fereastra
S-abate-n sufletu-mi stingher ?



De-ai fi acum, plăpîndă fată,
Măcar o clipă lîngă mine,
Neștiutoare și curată,
O floare albă pe ruine,





Atunci din brîul de văpaie,
Ce mi-a încins un vechi noroc,
Ar prinde-acuma să tresaie
Întîrziat un proaspăt foc...




Și-n taina inimii-nghețate
Ar licări un nou avînt,
Ca un opaiț ce se zbate
Aprins în treacăt pe-un mormînt...

Poezia Așteptare de Octavian Goga

   AȘTEPTARE

 - FRAGMENT -



Nu vine !...
S-au deșteptat toți demonii din mine...
S-au deșteptat în volbură nebună,
Un negru stol în suflet mi s-adună ;
Cu rîs prelung ei dănțuiesc în goană,
Îmi sfarmă-n drum icoană de icoană :
Răzbat păgîn în templul sfînt al vieții,
De chipuri dragi îmi văduvesc păreții ;
Îmi seamănă pierzarea din aripă
Și mă despoaie clipă după clipă !...
Vin tot mai mulți întunecînd pămîntul,
Și vîntul
Desfrîului cu flacări de otravă
Mă arde-n zbor pe fruntea mea bolnavă,
Cînd patima, o nemblînzită fiară,
În inimă mă sap-adînc din ghiară,
Și blestemînd îmi strigă din ruine :
- Nu vine !...

Poezia O Clipă de Octavian Gpga

O CLIPĂ





Abia ne-am revăzut o clipă
Și iar ne-a despărțit talazul,
Pîndea din umbră nenorocul
Cînd ti-mi încolăceai grumazul.





Dar revederea noastră mută
A fost de-ajuns ca să-nfiripe,
Un înțeles de-o viață-ntreagă
În fîlfîirea unei clipei.





Mi s-a părut că-n largul mării,
În noaptea neagră și afundă,
Văd la lumina unui fulger
O luntre care se cufundă.

Poezia Moștenire de Octavian Goga

MOȘTENIRE


Într-un amurg primăvăratec,
Într-un amurg cu flori de tei,
Tu mi-ai trimis întîia rază
Din ochii mari și farisei...




Eu nu știam unde ți-e calea
Și nu știam de unde vii,
Solie mîndră rătăcită
La pragul unei curți pustii.




O clipă te-am simțit aproape
Ca strălucirea unui fulg.
Te-ai dus apoi - și eu zădarnic
Aș vrea din minte să te smulg.





Dar cu fiorul clipei mute,
De-atunci eu sufletu-mi alint,
Ea-mi țese zbuciumul de-aievea
Și-mi țese visele ce mint.




Mă-ntreb : ce soartă rea mă face
Un rob de-a pururi să-ți rămîn,
Să-și ard-o veșnicie-n mine
Făclia dorului păgîn ?




Pesemne noi odinioară
În alte lumi ne-am cunoscut
Și-n noua întrupare-aducem
Un strop din vechiul nostru lut.




Tu vii cu vechea stăpînire
În fulgerul unei potriviri,
Pe cînd pe mine mă supune
Blestemul tristei moșteniri.