Poezia Am Căutat de Nicolae Labiș

AM CĂUTAT





Am căutat și caut. Căutînd
M-am pomenit greșind. Din cînd în cînd
M-am pomenit din vina mea flămînd
Și m-am însîngerat în spinii
De pe cărările spre zările luminii.




Dar dacă cineva gigantic ar veni
Și mi-ar rosti : Eu îți dau viața toată
Neîncepută, nepătată,
Dar să mi-o dai apoi în seamă mie
S-o duc înspre visata zare purpurie
Pe drum neocolit, de netezime,
Pe drumul neștiut decît de mine..;
Deci astfel de mi-ar spune
Eu aș simți că tot ce-mi spune-i putred,
Cu hotărîre i-aș răspunde : - Nu cred !
De poți schimba secara-n trandafir,




De-mi poți schimba viața, nu mă mir :
Chiar de-ai schimba bătrînii în copii,
Drum drept și neted tu nu poți să știi -
Și chiar de-ai ști, pășind în urma ta
Nimic n-aș mai simți și n-aș vedea.
Eu sînt aici, cu frații mei în jur,
Cu ei mărșăluiesc și rîd și-njur,
E-un soare fața-n raze să ne scalde,
Pășind spre el străbatem ținuturi tot mai calde
Iar de privești atent la cercetare
Și nouă de pe frunte prind raze să ne zboare.
E drumul greu. Străbatem prăpăstii și cascade
Și suferim, dar știm c-așa se cade.
Ținuturile-acestui veac lung, clocotitor
Vreau doar cu pașii mei să le măsor.

Poezia Am Căutat de Nicolae Labiș

AM CĂUTAT





Am căutat și caut. Căutînd
M-am pomenit greșind. Din cînd în cînd
M-am pomenit din vina mea flămînd
Și m-am însîngerat în spinii
De pe cărările spre zările luminii.




Dar dacă cineva gigantic ar veni
Și mi-ar rosti : Eu îți dau viața toată
Neîncepută, nepătată,
Dar să mi-o dai apoi în seamă mie
S-o duc înspre visata zare purpurie
Pe drum neocolit, de netezime,
Pe drumul neștiut decît de mine..;
Deci astfel de mi-ar spune
Eu aș simți că tot ce-mi spune-i putred,
Cu hotărîre i-aș răspunde : - Nu cred !
De poți schimba secara-n trandafir,




De-mi poți schimba viața, nu mă mir :
Chiar de-ai schimba bătrînii în copii,
Drum drept și neted tu nu poți să știi -
Și chiar de-ai ști, pășind în urma ta
Nimic n-aș mai simți și n-aș vedea.
Eu sînt aici, cu frații mei în jur,
Cu ei mărșăluiesc și rîd și-njur,
E-un soare fața-n raze să ne scalde,
Pășind spre el străbatem ținuturi tot mai calde
Iar de privești atent la cercetare
Și nouă de pe frunte prind raze să ne zboare.
E drumul greu. Străbatem prăpăstii și cascade
Și suferim, dar știm c-așa se cade.
Ținuturile-acestui veac lung, clocotitor
Vreau doar cu pașii mei să le măsor.

Poezia Sînt Spiritul Adîncurilor de Nicolae Labiș

SÎNT SPIRITUL ADÎNCURILOR




Eu sînt spiritul adîncurilor,
Trăiesc în altă lume decît voi
În lumea alcoolurilor tari,
Acolo unde numai frunzele
Amăgitoarei neputinți sînt veștede.



Din cînd în cînd
Mă urc în lumea voastră
În nopți grozav de liniște și senine
Și-atunci aprind mari focuri
Și zămislesc comori
Uimindu-vă pe cei ce mă-nțelegeți.
Apoi cobor din nou prin hrube trudnice
În apa luminoasă, minunată.
Sînt spiritul adîncurilor,
Trăiesc în altă lume decît voi.

Poezia Sînt Spiritul Adîncurilor de Nicolae Labiș

SÎNT SPIRITUL ADÎNCURILOR




Eu sînt spiritul adîncurilor,
Trăiesc în altă lume decît voi
În lumea alcoolurilor tari,
Acolo unde numai frunzele
Amăgitoarei neputinți sînt veștede.



Din cînd în cînd
Mă urc în lumea voastră
În nopți grozav de liniște și senine
Și-atunci aprind mari focuri
Și zămislesc comori
Uimindu-vă pe cei ce mă-nțelegeți.
Apoi cobor din nou prin hrube trudnice
În apa luminoasă, minunată.
Sînt spiritul adîncurilor,
Trăiesc în altă lume decît voi.