Poezia Scrisoare Mamei de Nicolae Labiș

SCRISOARE MAMEI




În munții noștri astăzi zăpezile torc leneș,
Izvoarele îngheață în clinchete subțiri,
Și caprele de munte nervoase prin poiene-și
Urmează-n taină calea iernaticei iubiri.




Cred că pe masă vinul așteaptă-n adormire -
E vinul roșu din care pe-atunci n-ai vrut să-mi dai,
În vremurile-acelea săpate-n amintire
C-o mamă grijulie și-un băiețel bălai.




Oh, lumea cenușie cum se spărgea deodată
Și năvălea într-însa al datinei popor ! -
Strălucitoare capre cu lîna colorată
Și toboșari de basme săltînd într-un picior.




Și feți-frumoși cu stele de-oglinzi din tălpi în creștet,
Și draci blajini, tot focul punîndu-și-l în joc,
Și ursul cu dairaura purtînd cojocul veșted
Și dorul de pădure purtîndu-l în cojoc.




Sau clopoțeii molcomi cernuți pe-ntreaga vale
Care-aduceau colinde la noi în lung convoi,
Cînd ascultam la geamuri și palma dumitale
Îmi mîngîia obrajii îmbujorați și moi.




Azi e la fel, și vinul așteaptă-n adormire ;
M-aștepți cu vinul roșu, voioasă să mi-l dai.
Dar sînt acum departe, privind în amintire
O mamă grijulie și-un băiețel bălai.

Poezia Scrisoare Mamei de Nicolae Labiș

SCRISOARE MAMEI




În munții noștri astăzi zăpezile torc leneș,
Izvoarele îngheață în clinchete subțiri,
Și caprele de munte nervoase prin poiene-și
Urmează-n taină calea iernaticei iubiri.




Cred că pe masă vinul așteaptă-n adormire -
E vinul roșu din care pe-atunci n-ai vrut să-mi dai,
În vremurile-acelea săpate-n amintire
C-o mamă grijulie și-un băiețel bălai.




Oh, lumea cenușie cum se spărgea deodată
Și năvălea într-însa al datinei popor ! -
Strălucitoare capre cu lîna colorată
Și toboșari de basme săltînd într-un picior.




Și feți-frumoși cu stele de-oglinzi din tălpi în creștet,
Și draci blajini, tot focul punîndu-și-l în joc,
Și ursul cu dairaura purtînd cojocul veșted
Și dorul de pădure purtîndu-l în cojoc.




Sau clopoțeii molcomi cernuți pe-ntreaga vale
Care-aduceau colinde la noi în lung convoi,
Cînd ascultam la geamuri și palma dumitale
Îmi mîngîia obrajii îmbujorați și moi.




Azi e la fel, și vinul așteaptă-n adormire ;
M-aștepți cu vinul roșu, voioasă să mi-l dai.
Dar sînt acum departe, privind în amintire
O mamă grijulie și-un băiețel bălai.

Poezia Mama de Nicolae Labiș

MAMA




N-am mai trecut de mult prin sat și-mi spune
Un om ce de pe-acasă a venit
Cum c-a-nflorit la noi mălinul
Și c-ai albit, mămucă, ai albit.




Alt om mi-a spus c-ai stat la pat bolnavă.
Eu nu știu cum să cred atîtea vești,
Cînd din scrisori eu văd precum matale
Din zi în zi mereu întinerești.

Poezia Mama de Nicolae Labiș

MAMA




N-am mai trecut de mult prin sat și-mi spune
Un om ce de pe-acasă a venit
Cum c-a-nflorit la noi mălinul
Și c-ai albit, mămucă, ai albit.




Alt om mi-a spus c-ai stat la pat bolnavă.
Eu nu știu cum să cred atîtea vești,
Cînd din scrisori eu văd precum matale
Din zi în zi mereu întinerești.