Poezia Scrisoare Mamei de Nicolae Labiș

SCRISOARE MAMEI




În munții noștri astăzi zăpezile torc leneș,
Izvoarele îngheață în clinchete subțiri,
Și caprele de munte nervoase prin poiene-și
Urmează-n taină calea iernaticei iubiri.




Cred că pe masă vinul așteaptă-n adormire -
E vinul roșu din care pe-atunci n-ai vrut să-mi dai,
În vremurile-acelea săpate-n amintire
C-o mamă grijulie și-un băiețel bălai.




Oh, lumea cenușie cum se spărgea deodată
Și năvălea într-însa al datinei popor ! -
Strălucitoare capre cu lîna colorată
Și toboșari de basme săltînd într-un picior.




Și feți-frumoși cu stele de-oglinzi din tălpi în creștet,
Și draci blajini, tot focul punîndu-și-l în joc,
Și ursul cu dairaura purtînd cojocul veșted
Și dorul de pădure purtîndu-l în cojoc.




Sau clopoțeii molcomi cernuți pe-ntreaga vale
Care-aduceau colinde la noi în lung convoi,
Cînd ascultam la geamuri și palma dumitale
Îmi mîngîia obrajii îmbujorați și moi.




Azi e la fel, și vinul așteaptă-n adormire ;
M-aștepți cu vinul roșu, voioasă să mi-l dai.
Dar sînt acum departe, privind în amintire
O mamă grijulie și-un băiețel bălai.