LUPUL
Te-am auzit cum hăuleai departe
Înfiorînd pădurea-nzăpezită,
Bătrîne lup, cu gura istovită,
Etern pribeag al cîmpurilor moarte.
Te-am auzit cum hăuleai departe.
Te-am auzit, și-n ceasurile grele
Ce mă gonesc cu vifore turbate,
Am priceput chemarea ta de frate,
Și-am priceput că-n noaptea fără stele
Tu ești tovarăș visurilor mele...
Tu, numai tu, neîmblînzită fiară
Ce-ți strigi pustiei patima flămîndă,
Și,-n prigonirea cîinilor la pîndă,
Îți plimbi prin codri ura solitară -
Tu înțelegi un suflet fără țară...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...