ÎN MORMÎNT LA ARGEȘ
S-a urnit din pacea morților stăpînă,
Neagoie-nțeleptul, Neagoie voievod,
Și-a sfărîmat azi-noapte, cu domneasca-i mînă,
Lespedea de piatră, lespedea bătrînă,
Unde-l îngropase cuvios norod...
În mormînd la Argeș pătrunsese dorul
Care plînge-acuma, sus la Făgăraș.
Fremătînd din valuri Oltul, călătorul,
L-a trezit din somnu-i greu pe domnitorul
Adormit în vechiul creștinesc lăcaș...
L-a trezit - și dornic să-i cunoască sfatul
Mortului de-alături, mortului mai nou,
Neagoie bătrînul părăsindu-și patul,
Căutîndu-l unde-i proaspăt îngropatul,
S-a-ndreptat spre scara marelui cavou...
Se-ntîlniră morții amîndoi în față,
Osebiți la vorbă, osebiți la port,
Și încrucișîndu-și suflu lor de gheață,
Au văzut deodată că din altă viață
S-a desprins aicea fiecare mort...
Doar-abia o clipă le-a ținut divanul,
N-a fost grai de cronici, grai de părcălab
Cu mîndria-i rece mut sta suveranul.
Și-a-nțeles degrabă Neagoie, sărmanul,
C-a pierdut domnia neamul Basarab...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...