Poezia O Ramură Întîrziată de Octavian Goga

O RAMURĂ ÎNTÎRZIATĂ



Nu ți-a fost dat să vezi vreodată,
Cînd toamna palidă coboară,
Într-o grădină despoiată,
O ramură întîrziată
Ce-a înflorit a doua oară ?




Nu te-ai orit atunci în cale
Să te întrebi : ce taină, oare,
Ascund înțelepțiunii tale
Înfriguratele petale,
Ca mîine stinse, fără soare ?...




Și dac-o blîndă-nduioșare
Ți-a frînt o clipă-n ochi lumina,
Cum stai așa, întrebătoare,
Uitîndu-te la biata floare,
Ai înțeles a cui e vina ?




E raza, care toamnei mute
I-a dat fiorul primăverii,
Și-n preajma morții abătute
A picurat, pe neștiute,
Un strop din cîntecu-nvierii...

Poezia O Ramură Întîrziată de Octavian Goga

O RAMURĂ ÎNTÎRZIATĂ



Nu ți-a fost dat să vezi vreodată,
Cînd toamna palidă coboară,
Într-o grădină despoiată,
O ramură întîrziată
Ce-a înflorit a doua oară ?




Nu te-ai orit atunci în cale
Să te întrebi : ce taină, oare,
Ascund înțelepțiunii tale
Înfriguratele petale,
Ca mîine stinse, fără soare ?...




Și dac-o blîndă-nduioșare
Ți-a frînt o clipă-n ochi lumina,
Cum stai așa, întrebătoare,
Uitîndu-te la biata floare,
Ai înțeles a cui e vina ?




E raza, care toamnei mute
I-a dat fiorul primăverii,
Și-n preajma morții abătute
A picurat, pe neștiute,
Un strop din cîntecu-nvierii...

Poezia Așteptare de Octavian Goga

AȘTEPTARE



Trei trandafiri într-un pahar,
Trei trandafiri în floare,
Curați ca de mărgăritar,
Te-au așteptat ieri în zadar
Să-i prinzi în cingătoare...




Te-au așteptat, sărmane flori,
În liniștea mea moartă,
Și,-ngălbenite de fiori,
S-au scuturat de cîte ori
Foșnea un pas la poartă.




Amurgul vinețiu de-april
Îmi rătăcea prin casă,
Cînd frunzele tiptil-tiptip,
Ca niște lacrimi de copil,
Cădeau încet pe masă.

Poezia Așteptare de Octavian Goga

AȘTEPTARE



Trei trandafiri într-un pahar,
Trei trandafiri în floare,
Curați ca de mărgăritar,
Te-au așteptat ieri în zadar
Să-i prinzi în cingătoare...




Te-au așteptat, sărmane flori,
În liniștea mea moartă,
Și,-ngălbenite de fiori,
S-au scuturat de cîte ori
Foșnea un pas la poartă.




Amurgul vinețiu de-april
Îmi rătăcea prin casă,
Cînd frunzele tiptil-tiptip,
Ca niște lacrimi de copil,
Cădeau încet pe masă.