O RAMURĂ ÎNTÎRZIATĂ
Nu ți-a fost dat să vezi vreodată,
Cînd toamna palidă coboară,
Într-o grădină despoiată,
O ramură întîrziată
Ce-a înflorit a doua oară ?
Nu te-ai orit atunci în cale
Să te întrebi : ce taină, oare,
Ascund înțelepțiunii tale
Înfriguratele petale,
Ca mîine stinse, fără soare ?...
Și dac-o blîndă-nduioșare
Ți-a frînt o clipă-n ochi lumina,
Cum stai așa, întrebătoare,
Uitîndu-te la biata floare,
Ai înțeles a cui e vina ?
E raza, care toamnei mute
I-a dat fiorul primăverii,
Și-n preajma morții abătute
A picurat, pe neștiute,
Un strop din cîntecu-nvierii...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...