DIN VIAȚĂ
În largul mării fără margini, în largul mării zbuciumate,
Se întîlniră două scînduri din două vase sfărîmate.
Sărace mărturii răzlețe ale-unui drum dup-o comoară,
Le-a fost urnit aceeași vrajă din portul lor de-odinioară...
Din două părți tăindu-și cale credeau în unda milostivă,
Cînd tot același braț de vifor le-a frînt catargul deopotrivă.
Deodată s-au oprit în goana de năzuiți spre-o lume nouă,
Deodată albele corăbii se cufundară amîndouă...
Solii pribege ale morții rămase cele două scînduri,
Purtînd pe ape fiecare același trist popor de gînduri...
S-au prins alături cînd simțiră că tot același val le saltă,
Și azi, brăzdind nemărginirea, merg înfrățite laolaltă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...