Poezia Pax Nobis de Octavian Goga

PAX NOBIS



Cînd cade-amurgul la fereastră
Cu joc de umbre, cu fiori,
El ne găsește-n casa noastră,
Tovarăși muți și visători.




Cu ochii călători departe,
Cum stăm alături amîndoi,
Uu șir de veacuri ne desparte
De-al vremii chiot și noroi...




Ca-ntr-o cetate legendară
Noi ne-am închis după oblon,
Din valul ce se strig-afară
Nu ne pătrunde nici un zvon...




Se-nșiră clipele curate
Fără trecut și viitor,
E tainica eternitate
Ce trece-asupra noastră-n zbor.




Și-atunci, în sfînta serii pace,
Noi am uitat, de mult, că sînt
Atît amar de dobitoace
Rumegătoare pe pămînt.